toti cautam IUBIREA! :x

simtim aceasi durere,toti suferim in unele dimineti,toti cautam IUBIREA! :x

vineri, 25 februarie 2011

Ochi umezi...

Ochi umezi cand te trezesti din dulcele vis si te lovesti de iadul realitatii.
Ochi umezi cand traiesti si-ti dai seama ca degeaba traiesti.
Ochi umezi cand te culci la loc si vezi ca n-ai realizat nimic.
Ochi umezi cand pentru cei pe care ii iubesti tu esti doar un nimic.
Ochi umezi,Pamantul plange vzand cum noi il distrugem.
Ochi umezi,plangand cu lacrimi de sange vazand ca nicaieri n-ajungem...

duminică, 20 februarie 2011

Scrisoare catre o prietena...

Mai tii minte cum ne-am intalnit?Poate ca da,poate ca nu...Dar eu nu voi uita acel moment niciodata,acea seara cand am aflat ca tu vei fi noua mea vecina,de aceeasi varsta cu mine,peste putin timp colega mea de banca,iar in viitorul apropiat cea mai buna prietena!
Inca din seara aceea te-am admirat,erai asa deschisa si tupeista...Tin minte ca ne-am uitat impreuna la Titanic..tu imi citeai ..eu plangeam :))...Acum rad amintindu-mi,dar totusi simt acel fior al melancoliei...Am in minte fetele noastre de copii inocenti ce s-au schimbat rapid in fete de viitoare femei...
In primii ani de scoala te-am avut aproape,dar a venit timpul cand a trebuit sa ma mut in alta,departe de tine,departe de amintirile copilariei,mult mai aproape de suferinta si fericirea pe care urma sa mi le provoace adolescenta.
Desi eram in scoli diferite,am continuat sa ne vedem,ce-i drept mult mai rar.Au urmat verile in care stateam cu tine in camera mancand floricele,uitandu-ne la filme horror. barfind, plangand si sustinandu-ne una pe cealalta.Am dat amandoua peste dificultatile adolescentei si am trecut peste ele tot impreuna,amandoua ne-am indragostit, ne-am certat cu parintii, ne-am certat chiar si noi doua dar fiindca ne-a unit sentimentul puternic de prietenie am trecut peste!
Mi te voi aminti peste ani ca pe o a doua mama ce ma mangaia cand eram trista, dar ma si lovea pentru a ma trezi la realitate si ce ma facea sa rad cand simteam ca tot Pamantul s-a prabusit peste mine.Tu esti persoana care a inteles ce simt eu,cum simt si ce fel de personalitate am, fara sa-mi ceara sa ma schimb, dar care mereu a fost sincera cu mine spunandu-mi cand gresam.
Ma pot mandri cu faptul ca am reusit sa te cunosc cu adevarat,ca stiu ce fel de persoana esti si ce persoana vrei sa pari.Spre deosebire de mine,tu fiind cea rece si indiferenta (aparent) caci eu stiu cat de repede te indragostesti si cat de repede pui suflet, aproape la fel de repede ca mine doar ca tu nu recunosti...Te cunosc,fato,tine minte,de mine nu ai cum sa te ascunzi!
Din exterior parem doua fiinte total opuse, dar amandoua stim ca sentimentul ce ne leaga ne uneste si ne face o singura persoana!
Nu am incheiere la aceasta scrisoare pentru ca sper ca nici aceasta prietenie sa nu se incheie si chiar daca se va termina, vom pastra in suflet  sentimentul viu ce ne-a apropiat!

duminică, 6 februarie 2011

Homeless people..

"Homeless people", asta am citit azi pe peretele vechi si gri al Univesitatii.Oare sa fie un semnal de alarma ca lumea se duce in abis??Pentru unii inseamna ceva, pentru altii nu e nimic altceva decat un graff..
Ati vazut si voi atatia copii murdari, analfabeti cersind printre masini cu un pui de catel in brate..le-ati dat vre-un banut?Eu una nu cred,pentru ca stiu si vad cum gandesc parintii mei.."Nu le dam nimic, pentru ca banii pe care ii strang ii dau parintiilor iar parintii isi bat joc de ei"..Dar v-ati gandit oare ca acei copii au nevoie de afectiune si de o educatie?La urma urmei sunt si ei tot ca noi-niste mici pioni pe tabla de sah a vietii.
O sa inchei aici ca nimeni nu ar avea rabdare sa citeasca atat si nimanui nu-i pasa de oamenii starzii...Ce sunt ei?..Nimicuri pentru voi..:-j
Cad mici fulgi de nea, in scurt timp zapada va acoperii mizeria si starzile peticite,dar ea nu va sterge niciodata ranile provocate de atatea minciuni si cuvinte oarbe.
Acest peisaj paradisiac nu va exista vesnic,cum nimic din aceasta lume nu traieste prea mult...Tot ce se naste aici e predestinat mortii...

Adevarul de dupa minciuni...

Nu stiu de cand nu am mai privit cu adevarat pe geam ca sa vad ce ascunde lumea...Am trait prin vise si prin sperante si m-am hranit ani intregi cu iluzii si minciuni.
Ipocrizia descrie in momentul de fata cel mai bine starea Pamantului.
Individualismul ne defineste pe fiecare in parte, urmatorul pas pe care urmeaza sa-l facem
este canibalizmul..(unii deja vazand in asta o solutie pentru a nu muri de foame..)

Basme...

 Toate basmele incep simplu:"A fost odata ca niciodata." si se termina cu nunta celor doi:printesa si Fat-Frumos..dar poate ca nu in toate basmele exista un erou..poate ca printesa nu mai e atat de infantila si inocenta sau poate ca ma insel eu..

Mereu aceeasi eu...

Sunt aceeasi eu,mereu eu si tot eu...Dar nu stiu de cate ori am simtit ca sunt sau ca vreau sa fiu altcineva,alta eu,una imbunatatita si mult mai apreciata pentru lucrurile minore pe care le face.Dar aceasta eu trebuie sa-si care crucea pana la sfarsit,fara a mai pune intrebari sau sa mai caute raspunsuri..

marți, 1 februarie 2011

Durere,,,

Cand viata nu mai are niciun sens
Privesc spre cer si as vrea sa strig...
Vreau sa fiu auzita,dar ma risipesc,
Fara iubirea lor,in suflet e frig.

Poate imi e dor de clipele cu el
Dor de noptile cu ele,
Dar am ramas doar cu amintirea
Amintiri arse,transformate-n praf de stele.

Viitorul de acum e trecutul de maine,
Cand in viata asta esti tratat ca un caine,
Cand privirile lor te-au ruinat
Degeaba in lacrimi te-ai incecat..

In suflet s-a format un ocean
Plin de durere,lacrimi si ura.
De mult sufletu-i golit de caldura,
El de durere urla!!

Iubirea s-a pierdut in pozele vechi,
Pozele au disparut in negura mintii
Nici alcoolul nu te mai poate incalzi,
De durere te lasi prada mortii...

Cuvinte...

Oameni simpli,fara de aparare
Toti se scalda in cuvinte goale,
Nici ei nu mai cred in ele
Cand ei vorbesc speranta moare.

Traim intr-o lume falsa
Am imbatranit auzind minciuni
Ne-am satrurat de-o viata stearsa,
Vrem mai mult decat fictiuni

Arunca mii de cuvinte oarbe
In jurul nostru adevarul arde,
Lumea nu mai are culoare
Orice lucru simplu moare...

Ne lasam condusi de cuvinte
Am ramas doar cu suspine,
Faptele nu mai au nicio valoare
Sensul cuvintelor ia amploare.

Adevarul si realitatea sunt trecut
Epoca minciunii si falsitatii a venit
Inghite cuvinte fara rost un popor tacut
Nu vrea o viata mai buna...a adormit!


Vechea lume...

Blocurile gri si solitare
Se pierd fara sa vrea in zare
Ele mi-au fost candva camin
Intr-o lume plina de venin..

Statuia priveste-n gol plangand
Singura si ea uitata de lumea pagana,
Trec pe langa ea ignorand
Faima ei pierduta-n vremea batrana.

Frumusetea nu mai exista cum era odata
Lumea este trista si ingandurata.
Mirosind a batranete si a pieire
Intr-o lume fara de mantuire.

Saracim pe zi ce trece
Suntem toti un suflet rece
In abisul acesta disparem
Acesta este destinul pe care il avem...

o iubire pierduta


Si cand timpul nu se poate da innapoi
Stau si ma gandesc ca te voi iubi mereu,
Degeaba am crezut in tine,am crezut in noi
Nu vreau sa ma uiti,e asa de greu?


Vazandu-te cu ea de mana,m-am gandit:
"Oare asa usor m-a uitat?"
"Oare doar atat am contat?"
Raspunsul nu-l voi avea dar il voi cauta..


Plang amintindu-mi de tine,
Sufar stiind ca nu-mi va fi bine
Nu pot sa mai zambesc si sa rad
Nu pot dormi,visele pier rand pe rand.


Privesc ultima poza a ta
O blestem caci ea mi-a furat mintea
N-am invatat sa ignor iubirea
N-am invatat sa-ti uit privirea...


Cu un sarut n-ai inrobit
Cu o mangaiere m-ai slabit 
Cu o privire m-ai decis

Cu o minciuna m-ai ucis...

un moment de liniste..:x
o eternitate de tacere..

privind ultima suflare a marii...

Ai simtit briza marii fluturandu-ti parul si jucandu-se suav cu el,inseamna ca ai simtit mana calda a celei mai frumoase zile de vara

o poveste de toamna...

Totul a inceput cand am crezut ca am aflat ce este iubirea...Era toamna cand l-am cunoscut pe el..O plimbare,o imbratisare si un sarut m-au aruncat in cea mai frumoasa poveste de dragoste.
Serile cu el pe banca,mangaierile lui si saruturile sub privirea atenta a stelelor si a lunii  m-au facut sa cred ca el este cel pe care il cautam,ca el va fi al meu...dar el este doar un el...:|
Zilele pareau eterne iar dorul sa-l mai vad seara in bataia vantului era sfasietor.
Cand se lasa seara din nou il vedeam acolo in fata blocurilor gri si solitare asteptandu-ma cuminte privindu-ma cu ochii lui caprui adanci si fermecatori,stiind ca va urma inca o seara de iubire intre doi copii..
Dar..asa cum totul are un sfarsit,a sosit si acea seara cand  aceasta poveste de toamna s-a incheiat lasand in sufletul ce credea ca va fi fericit un gol..
Oare a fost iubire sau un simplu basm?Oare au fost sentimente sau doar mincini"poleite" cu alte minciuni frumoase?Oare acest suflet va mai iubi sau golul va dainui vesnic?