Vechea lume...

Blocurile gri si solitare

Se pierd fara sa vrea in zare

Ele mi-au fost candva camin

Intr-o lume plina de venin..

Statuia priveste-n gol plangand

Singura si ea uitata de lumea pagana,

Trec pe langa ea ignorand

Faima ei pierduta-n vremea batrana.

Frumusetea nu mai exista cum era odata

Lumea este trista si ingandurata.

Mirosind a batranete si a pieire

Intr-o lume fara de mantuire.

Saracim pe zi ce trece

Suntem toti un suflet rece

In abisul acesta disparem

Acesta este destinul pe care il avem...